Sunt multe motive pe care David Robinson ar fi putut să le aleagă pentru a participa la cea de-a treia Olimpiadă din cariera lui: gloria, obtinerea  unor mari contracte, patriotismul.

Dar nici unul dintre acestea n-au fost motivul principal. Robinson, unul dintre cei mai valoroşi pivoţi din istoria baschetbalului, a spus că a participat la Olimpiada din 1996 pentru că : „Aşa se putea prezenta Hristos într-un mod sublim în faţa mulţimilor, prin felul în care joc şi prin felul în care mă comport.”

„Când joc, nu o fac pentru gloria mea. Nu joc pentru performanţe sau bani. Toate acestea își au rolul lor, dar nu sunt cele mai importante lucruri din viața unui sportiv. Poţi să te bucuri de ceea ce ţi se oferă fiind un tată deosebit, un soţ fidel şi un bărbat puternic. Nu-i nevoie să cedezi  presiunilor sau anturajelor greșite. Nu trebuie să devii uşuratic doar pentru că lumea din jurul tău este aşa. Cred că Dumnezeu m-a aşezat într-un loc special.

Viaţa mea se învârte în jurul slujirii lui Isus Hristos. Creştinismul este o alegere a unui stil de viaţă puternic. Isus Hristos este puternic. El nu a dat înapoi din faţa nimănui, şi cred că aşa vrea EL să trăim şi noi. Îmi place să folosesc succesul meu în baschet ca pe o scenă de unde să spun oamenilor despre Domnul.

Noi (creştinii) am reuşit să intrăm în vieţile oamenilor şi le-am confruntat cu adevărul lui Dumnezeu. Anumite lucruri din lumea aceasta nu sunt negociabile, ele sunt standardele lui Dumnezeu. El nu a spus niciodată că sunt uşor de urmat, dar când ajungi să-L cunoşti pe El, ştii că sunt corecte. Dragostea mea pentru Isus Hristos este ceea ce mă motivează – nu succesul meu pe terenul de baschet. Oamenii pot să-L vadă pe Dumnezeu prin ochii altora, dar dacă nu le arătăm cum este Isus Hristos ei nu vor afla din societate.

Îmi place să joc alături de colegii de echipă şi inima mea bate pentru ei. Vreau ca aceşti băieţi să ştie ceea ce ştiu şi eu. Vreau ca ei să se bucure de viaţă în acelaşi fel cum mă bucur eu de ea – adică avându-L pe Isus Hristos în centrul ei.

Mulţi sportivi fac sport de dragul competiţiei, bucuria constând în învingerea adversarului şi în lupta propriu-zisă. Vrei să câştigi cu orice preţ. Acum, dacă vom compara aceasta cu viaţa, diavolul este adversarul nostru cel mai mare. Nu numai că el este foarte capabil, dar, în condiţiile puse de el, putem fi siguri că pierdem meciul.

 Dacă trăieşti cu Dumnezeu poţi avea victoria, chiar şi atunci când lucrurile cu adevărat se complică.

Deci, provocarea mea pentru toti este: trăiţi cu Dumnezeu!”