17 Apr
Ion Cheptene 611 vizualizari
O pace necunoscută m-a copleşit


Să devin deţinătorul centurii negre în artele marţiale a fost visul adolescenţei mele. Când am aflat că la Moscova a venit un maestru de taekwon-do din Coreea, mi-am strâns fără ezitare bagajele şi am pornit spre acest oraş necunoscut, să-mi caut învăţătorul. După trei zile l-am găsit la ambasada coreeană. Se părea atunci că am obţinut tot ce era necesar pentru a-mi atinge scopul. După zece ani de antrenament, mi-am văzut visul realizat: am primit centura neagră chiar din mâinile generalului Ceoi Hon Hi, fondatorul artei marţiale Taekwon-do, iar la un an după acea am devenit vice-campionul URSS.

 

Deşi „centura neagră” semnifică, într-un fel, victoria asupra puterii întunericului, până la urmă am realizat că, de fapt, eu nu obţinusem nici o victorie, nici măcar asupra slăbiciunilor mele lăuntrice. În locul păcii şi a fericirii mult aşteptate, inima mea era tot mai goală şi mai frământată. Sufletul meu pribegea în căutarea adevărului. Eu însă continuam să îmi propun, orgolios, noi performanţe care nu făceau decât să-mi alimenteze mândria şi să mă afunde mai tare în păcat.

Era la începutul anilor 1990, după căderea comunismului, când haosul şi mafia stăpâneau ţara. Atunci mi-am făcut şi eu o grupă de bandiţi, pe care îi antrenam pentru a-mi stabili o poziţie în lumea interlopă. Câutând să am o influenţă şi o stăpânire totală asupra discipolilor mei am început să citesc chiar şi Biblia, cu scopul cunoaşterii puterii influenţei evreului Isus. Eram extrem de curios cum a putut o persoană să schimbe cursul lumii, într-atât încât până şi anii sunt număraţi în ordine crescătoare începând cu  naşterea Lui. Citind Biblia mă gîndeam tot mai des la dumnezeirea lui Isus încât chiar am început să mă rog: „Doamne, dacă Tu exişti, demonstrează-mi! Nu doresc să îmi insuflu fanatic existenţa Ta.” De multe ori priveam spre cer şi aşteptam o minune, dar ea nu s-a produs acolo sus, ci jos în inima mea. În seara de 19 septembrie, 1991, eram într-un hotel din Moscova, când am luat hotărârea să ma rog si să-L chem pe Isus în inima mea. S-a întâmplat ceva neobişnuit. Parcă mi s-a luat un val de pe ochi, şi am putut să-mi recunosc starea si ticăloşenia decăderii în care mă aflam. Plângeam și mă rugam chemându-L pe Mântuitorul în inima mea. Atunci o pace necunoscută m-a copleşit, şi o bucurie nespusă mi-a inundat sufletul. Soţia a primit noutatea schimbării din viata mea, cu mare reținere. Ea ştia că şi înainte, când mă întorceam de la competiţii, toată dragostea mea dura doar doua zile, la a treia zi, în micul nostru apartament,  începeau  lupte grele.

De data aceasta ea însă a fost surprinsă să vadă ca schimbarea ține, fiind convinsă că dacă cineva a putut să mă schimbe, acela poate fi numai Dumnezeu. Peste doi ani, a putut şi ea să experimenteze puterea mântuirii, primindu-l pe Isus Hristos in inima ei ca Mântuitor personal.

 Schimbarea vieţii mele a devenit o provocare si o mărturie pentru sutele de tineri pe care îi învăţam artele marţiale. Ca preşedinte al federaţiei (care număra la timpul acela peste 3000 de membri) am avut şi autoritatea de a introduce studiul biblic ca parte componentă, principală, a programului taekwon-do.  Astfel prin studierea Bibliei, mai mulţi de 800 de sportivi au devenit oameni schimbați de Dumnezeu. Nici performanțele sportive nu s-au lăsat așteptate.

Dumnezeu ne-a dăruit multe victorii:

In 1992(Norvegia) o medalie de aur, două de argint.

In 1993 două medalii de argint la campionatul European, iar în 1995 echipa noastră  a obţinut locul doi şi patrusprezece medalii individuale la campionatul mondial G.T.F. din Italia.

Astfel, celor care vin să înveţe artele marţiale pentru a poseda o armă, noi le oferim o „sabie cu două tăişuri”, care este Cuvântul lui Dumnezeu,Biblia ( Evrei 3.10).

Celor care vin să înveţe artele marţiale ca formă de apărare, noi le oferim cunoaşterea scutului apărător al credinţei (Efeseni 6:16).

Cei care vedeau în artele marţiale o cale a vieţii, acum au posibilitate să-L cunoască pe Isus Hristos care este adevărata  și singura Cale spre veşnicie.

“Eu, deci, alerg, dar nu ca și cum n-aș ști încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care lovește în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu, și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” 1Corinteni 9.26-27.

Acesta este sensul vieţii mele.”

 

 

 

Galerie Foto
CATEGORII
un mesaj de eroare
Proiectul sportivi in actiune


Everystudent.roClick aici daca doriti sa cunoasteti mai multe despre Dumnezeu