Echipele finalei din 1995 au fost urmatoarele:
Rapid: Toader - Ad. Matei, R. Bealcu, Vamesu, Cezar Zamfir, Tibi Curt, Chebac, Lupu, Constantinovici, Vladoiu, Chirita (au mai intrat Mutica si Florin Frunza); antrenor Sorin Cirtu
Petrolul: Stefan Preda - Daniel Chirita, O. Grigore, Rachita, Balaceanu, Leahu, Marian Grama, Parlog, Abaluta, Zmoleanu, Zafiris (au mai intrat Bastina si Andreicut); antrenor Ion Marin

“Ce meci, ce deznodamant! Cu 20.000 de fani in tribune, giulestenii s-au impotmolit in finala Cupei Romaniei de Petrolul Ploiesti, o echipa dornica de afirmare dar fara nici un sprijin de la federatie. Rapid nu mai cistigase nici un trofeu de 20 de ani. Chiar daca au ajuns la 11 metri cu un gol strigator la cer, rapidstii l-au asteptat pe Mircea Lucescu ca sa mai cistige un trofeu.

Finala din 1995 a ramas 13 ani singurul triumf al provinciei. Sa-l bati pe Copos, cel mai bogat om din fotbal la acel moment, nu are echivalent astazi. A fost triumful unei echipe mici, cum nu s-a mai intimplat niciodata dupa revolutie. Ca sa va dati seama - nu exista imagini cu miile de oameni care au intampinat echipa pe strazi. TVR nu avea jurnal de sport, Canal 31 ( precursorul lui Pro TV) nu avea corespondent nicaieri, iar Antena 1 dadea filme din anii 60.

"Am crezut in sansa noastra pana la final. Chiar si impotriva arbitrajului." (Octavian Grigore, Petrolul Ploiesti)

Prahovenii au inscris primii prin Andreicut, insa Rapidul a egalat cu doar doua minute inainte de finalul meciului prin Chirita, dintr-o pozitie in care trei rapidisti erau in ofsaid. Asistentul Zoltan Erdey a validat golul! Craciunescu era suspectat ca este un apropiat al Rapidului - avea relatii de afaceri cu patronul giulestinilor, George Copos, prin magazinele "Samsung" pe care le detinea in Valcea si in plus era nasul antrenorului Rapidului de la acea vreme, Sorin Cirtu.”

"A fost o pata neagra pentru mine acel meci. Invingatoarea a fost pe buna dreptate. Restul sunt speculatii ale unor tipi care niciodata nu au reusit sa ma abordeze. Eu nici nu trebuia sa arbitrez acel meci, m-am recuzat.... Veneam dupa finala din Champions League si eram obosit" (Ion Craciunescu, arbitrul finalei)

Totusi, si impotriva arbitrajului, Petrolul a invins la penaltyuri Rapidul cu 5-3 si a castigat a doua Cupa din istorie. Prima a fost in 1963, intr-o finala impotriva Siderurgistului Galati.

"O generatie de vis avea Petrolul atunci, au fost jucatori care au ajuns la echipe de peste hotare. Nu stiu cand va mai avea Petrolul o astfel de generatie. Nu-mi aduc aminte insa cu placere de arbitrajul de la acea vreme", (Ion Marin, antrenor Petrolul Ploiesti 1995)